Pentru psihicul fiintei umane este extrem de important sa simta ca este in siguranta. De cand ne nastem – si chiar din perioada prenatala – cream inconstient mecanisme psihologice care sa ne asigure supravietuirea. Iar cand vorbim despre juramintele inconstiente, intra in discutie cel mai adesea supravietuirea prin apartenenta la grup, la familie, la clan, la neam.
Atunci cand aceasta nevoie este amenintata (sau perceput a fi amenintata), cream in mod inconstient un contract cu noi insine care sa refaca starea de siguranta. Indiferent de costul care apare. Indiferent! Efectele secundare nu conteaza atunci. Incep sa conteze abia mai apoi, pe parcursul vietii, cand observam comportamente autodistructive, cand vedem ca ceva scârțâie in relatii, in planul sanatatii, al banilor, al implinirii noastre sufletesti. Totusi, nu stim de ce nu ne e bine.
Contractul este, de fapt, o credinta falsa prin care luam asupra noastra o povara psihologica si energetica din dorinta de a nu pierde ceva. Iar acest “ceva” poate fi iubirea mamei sau a tatalui atunci cand suntem prunci. Si aceasta dinamica o proiectam asupra relatiilor ulterioare.
Credinta falsa este: ‘’daca nu sunt iubit, atunci sunt respins, sunt singur si mor”.
Este ceea ce interpreteaza sistemul limbic din creierul nostru, aceasta formatiune neuronala straveche cu rol de a semnala orice pericol (perceput intotdeauna ca real chiar si atunci cand nu este) si de a asigura continuitatea.
Pentru a linisti frica imensa care apare, activam maiestria noastra inconstienta si cream un contract prin care sa pastram conexiunea. Un contract care nu se negociaza. Un juramant care coboara pana la nivelul sufletului cu semnatura si parafa. ‘’Gata. Sunt in siguranta.’’
Dar oare chiar este asa?
Beatrice Beebe, cercetator in psihologia bebelusului, a descoperit ca la varsta de 4 luni, bebelusul se adapteaza deja la mediul psihologic in care traieste. El invata sa-si restrictioneze exprimarea emotionala doar la expesiile faciale pe care mama (sau ingrijitorul principal) le poate reflecta bebelusului. Altfel spus, invatam sa ne potrivim tiparului care ne este imprimat de parinte, limitandu-ne. Ca sa primim ceva de la el. Ca sa nu pierdem iubirea si grija lui – sau speranta ca ni le va oferi odata si odata. Ca sa nu il suparam. Ca sa nu ii cream suferinta si sa nu mai poata avea grija de noi. Ca sa… ca sa… ca sa….
Intelegand aceasta explicatie din neurostiinta relationala, putem incepe sa avem compasiune pentru trecutul nostru si sa ne dam voie sa cautam radacina contractului inconstient pe care l-am facut.
Putem incepe sa transformam credintele false si tiparele auto-distructive atunci cand intelegem la ce servesc ele, cand intelegem nevoia de iubire si sigurata din spatele lor si cand intelegem costul pe care-l platim pentru a pastra minciuna pe care ne-am spus-o candva.
Exemple de contracte/juraminte inconstiente:
-
Daca mama are vreo suferinta (boala fizica sau suparare sufleteasca) atunci copilul isi poate spune inconstient: ‘’Duc eu in locul tau, mama, aceasta suferinta pentru ca tu sa fii bine si sa ai grija de mine.’’
-
Cand un parinte consuma alcool si asta duce la viata grea in familie, copilul isi poate spune: ‘’Eu nu o sa consum niciodata alcool si voi urâ alcoolul si pe toti cei care beau. Chiar daca asta inseamna sa port in mine si in sufletul meu ura si judecata, pe care apoi le voi intoarce impotriva mea pentru alte motive.’’
-
‘’Voi face tot ce mi se cere ca sa fiu sigur ca sunt placut, astfel incat sa nu ma respinga. Chiar daca asta inseamna sa nu mai conteze nevoile si preferintele mele.’’ (modelul de fata buna/baiat bun)
-
‘’Voi ramane singura ca tine, mama/bunico, din loialitate fata de tine si cu credinta ca astfel voi tine la distanta barbatii, caci ei sunt periculosi.’’
-
‘’Promit sa raman sarac ca tine mama/tata/bunici… din loialitate si avand credinta ca banii sunt murdari/periculosi/aduc nefericire… Raman ca voi si astfel apartin de voi.’’
-
“Promit sa te iubesc etern, sotul meu/sotia mea!’’ Iar apoi, se poate intampla ca viata sa conduca relatia spre o nedorita despartire. Cand apare dorinta de a-si reface viata, descopera ca incercarile sunt sortite esecului. De ce? pentru ca locul nu este liber.
Desigur, in mod constient noi ne dorim ce e mai bun si mai frumoas pentru noi si pentru vietile noastre si ne luptam sa obtinem asta. In acelasi timp, programele create inconstient au alte reguli si au forta de a se manifesta.
Le putem descoperi SI cu ajutorul metodei Constelatiilor de Familie, metoda care ne duce usoar si profund in spatiul incurcaturilor sistemice, in credintele false. Descoperim toate acestea si apoi le putem da drumul, le putem elibera.
